Câmpia Turzii

Câmpia Turzii (în, în) este un municipiu în judeţul Cluj, Transilvania, România, situat pe lunca râului Arieş. Localitatea se situează la câţiva kilometri sud-est de municipiul Turda şi la 40 km de Cluj-Napoca.

Istoric

Cele mai vechi dovezi ale prezenţei omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constă din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieşului, între Valea Sărată şi Fabrica de cărămizi Arieşul.

Din faza de tranziţie de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C) datează un mormânt tumular <ref> Tumul: movilă conică sau piramidală de pământ ridicată pe morminte la unele popoare antice. </ref>, descoperit in zona staţiei de transformatoare electrice şi a racordului CFR dintre Turda şi Războieni, cercetat partial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălţimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) şi a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice<ref> La nord de Marea Neagră. </ref>, fiind un unicat în Transilvania.

Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brăţări spiralice cu extremităţi ornamentate în formă de cap de şarpe şi coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viişoara-Boian vase de lut ornamentate.

Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureşul superior şi se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la Salinae (azi Ocna-Mureş) spre satul Gligoreşti. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călăraşi, a fost identificată o porţiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apullum (azi Alba Iulia).

Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda şi la Urca). Din perioada marilor migraţii ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor<ref> În cartierul Şarât din Câmpia-Turzii s-au descoperit in anul 1912 morminte avare, cu schelete de oameni şi de cai, precum şi un inventar funerar auxiliar. </ref>.

Cea mai veche informaţie scrisă şi păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul Ghiriş-Sâncrai şi se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donaţie al regelui ungar Andreas II (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinţ" (azi Unirea, lângă Ocna-Mureş). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăieşti), în satul Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt, mai târziu numit Ghiriş-Sâncrai). Ghiriş-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.

Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat Ghiriş-Arieş este datat 1292, fiind un înscris prin care capitlul<ref>Capitlu: instituţie care conducea activitatea unei biserici sau unei mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul VIII, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică.</ref> Episcopiei catolice din Alba-Iulia confirma ca Paul si Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriş-Arieş au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică aşezare medievală nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” (pământul lui Gerus), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieş”) "cu toate folosinţele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare<ref> Anii primelor atestări istorice ale unor localităţi din apropierea Câmpiei-Turzii: 1219 Dumbrava, Plăieşti, 1268 Luncani, 1270 Luna, Hădăreni, 1288 Sânduleşti, Oprişani, 1289 Urca, Grindeni, 1291 Poiana, Bădeni, Războieni, Gura Arieşului, 1293 Ceanul-Mare, 1310 Mihai Viteazu (Sânmihaiul de Jos), 1318 Viişoara (Agârbiciu), 1332 Gligoreşti, Tritenii de Jos, 1333 Cheia. </ref>.

În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriş-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly)<ref>. În acest registru erau înscrise toate parohiile şi toţi preoţii din diecezele romano-catolice din Banat, Ardeal si Crişana.</ref>. În Ghiriş-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe nationalităţi. În aceiaşi perioadă, Ghiriş-Arieş era locuit majoritar de români ortodocşi. În anul 1610 Ghiriş-Arieş a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de târg, cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viaţa) şi înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul şi castelul Aranyos-Gyéres<ref> Castelul Ghiriş-Arieş a fost amplasat pe partea stânga a drumului care duce spre Viişoara (azi str.Coşbuc). </ref>, precum şi satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc şi Boian. Ghiriş-Arieş a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriş-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală şi cu servituţi iobăgeşti. După 1763 Ghiriş-Arieş decade treptat, fiindu-i anulate drepturile şi privilegiile. În secolul XVIII castelul Ghiriş-Arieş a fost folosit drept cantonament militar şi sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului XIX.

În anul 1680 în Ghiriş-Arieş s-a construit Biserica Reformată-Calvină<ref> la marginea localităţii, inspre Ghiriş-Sâncrai. </ref>, cel mai vechi edificiu al oraşului.

Bisericile româneşti (din lemn<ref> Românii nu aveau drept în acel timp să-şi construiască biserici din piatră.</ref>) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriş-Sâncrai) şi 1750 (Ghiriş-Arieş), dar construcţia lor se presupune că a fost mai devreme.

Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriş-Arieş = 101, Ghiriş-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situaţie a caselor: Ghiriş-Arieş = 246, Ghiriş-Sâncrai = 103. In prima jumătate a secolului XIX în Ghiriş-Sâncrai s-au construit 3 castele nobiliare: unul al contelui Pál Thóroczkai (preluat de latifundiarul Betegh; azi demolat), al doilea castelul Bethlen (şi acesta demolat) şi al treilea (din 1828; azi sediul Grădiniţei de Copii nr.3), iar în Ghiriş-Arieş castelul Paget (ridicat in deceniul al cincelea al secolului XIX de către aristocratul englez John Paget).

În anul 1861, când localităţile privilegiate îşi redobândesc autonomia, Ghiriş-Arieşului i s-au restituit parţial privilegiile avute înaintea revolutiei din 1848. În anul 1867 Ghiriş-Arieş trece din nou în rândul asezărilor rurale, cu statut de comună. Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creerii comunei Câmpia-Turzii. În anul 1873 se dă în funcţiune linia ferată Războieni - Ghiriş-Arieş - Cluj. În anul 1879 se construieşte o nouă şcoală românească în Ghiriş-Arieş, pe fundaţia unei şcoli mai vechi (azi Dispensarul Anti-TBC al Policlinicii). Între anii 1896-1998 se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriş-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriş-Arieş dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriş-Sâncrai 123 case. În 1907-1908 se construieşte în apropiere de Ghiriş-Arieş prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”). În anii 1910-1912 se ridică în Ghiriş-Arieş o Biserică Greco-Catolică, pe locul uneia mai vechi. În 1921 Ghiriş-Arieş avea 364 case, iar Ghiriş-Sâncrai 119 case. Construirea fabricii „Industria Sârmei S.A.” în anul 1920 a contribuit esenţial la dezvoltarea comunei Ghiriş-Arieş. Tot în anul 1920 începe introducerea gazului metan în locuintele acestei comune. Unificarea celor 2 localităţi (Ghiriş-Arieş cu Ghiriş-Sâncrai) a avut loc oficial în anul 1925, localitatea luând numele de comuna „Câmpia-Turzii”. În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică în cartierul Sâncrai (fost Ghiriş-Sâncrai). În acel an în Câmpia-Turzii existau 797 clădiri. Stadionul sportiv s-a inaugurat în anul 1938, iar Palatul Culturii (ulterior numit Clubul Muncitoresc) în 1945 (construcţie impozantă, începută în 1942). Între 1943-1950 s-a construit Biserica Ortodoxa din centru. La data de 08.05.1946 Câmpia-Turzii a fost declarată comună de categoria I, iar la data de 01.08.1952 oraş.

Evolutia toponimiilor:

Ghiriş-Sâncrai: 1219 = Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt); sec.XIV = Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sîncraj(u), Ghiriş-Sîn-Craiu, Sâncraiu, Ghiriş Sân-Craiu; după 01.12.1918 = Ghiriş-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).

Ghiriş-Arieş: 1292 = Terra Gerusteleke (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke; sec.XV-XVI = Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirişiu de Arieş, Ghiriş, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriş-Arieş; după 01.12.1918 = Ghiriş-Arieş.

Note

<references/>

Populaţie

Structura etnică actuală este:

• Români : 87,14% (49% în 1850)
• Unguri : 7,97% (40% în 1850)
• Rromi : 4,75% (10% în 1850)
• Germani :0,07%
• Evrei : 0,03%
• Alte etnii : 0,08%

Evoluţia demografică în timp a fost următoarea:

• 1784: Ghiriş-Arieş: 565; Ghiriş-Sâncrai: 472
• 1850: Ghiriş-Arieş: 1.168; Ghiriş-Sâncrai: 487
• 1910: Ghiriş-Arieş: 1.815; Ghiriş-Sâncrai: 704
• 1930: 4.124, dintre care 2.094 români, 1.463 maghiari, 227 ţigani, 207 evrei, 107 germani, 14 poloni ş.a. Sub aspect confesional, populaţia era alcătuită din 1.909 greco-catolici, 1.305 reformaţi-calvini, 363 romano-catolici, 212 ortodocşi, 208 mozaici, 92 unitarieni, 31 lutherani ş.a.
• 1948: 6.310
• 1956: 11.518
• 1977: 22.418
• 2000: 29.852

Structura confesională:

• Ortodocşi 80,82% (5,14% în 1930)
• Romano-Catolici 1,29% (8,80% în 1930)
• Greco-Catolici 2,48% (46,29% în 1930)
• Reformaţi 7,1% (31,64% în 1930)
• Unitarieni 0,15% (2,23% în 1930)
• Penticostali 3,56%
• Baptişti 0,84%

Obiective turistice

În oraş pot fi vizitate clădiri cum ar fi Biserica Romano-Catolică din Sâncraiu (ridicată între 1896-1898), Biserica Greco-Catolică din Ghiriş (ridicată 1910-1912) (acum folosită de o parohie ortodoxă), Biserica Reformată-Calvina (1697-1680), Biserica Ortodoxă din centrul oraşului (1943-1950).

Oraşe înfrăţite

• La Salvetat Saint Gilles, Franţa
• Mohács
• Putten, Olanda
• Siemianowice, Polonia

Vezi şi

• Lista locurilor în Câmpia Turzii

Legături externe

Câmpia Turzii-Ghid de oraş

<div class="Boxmerge">

</div>

TurziiTurziiTurziiMunicipii în RomâniaCâmpia Turzii