Căutare pe hartă
- Cazări
- Hoteluri wellness
- Localități
- Atracții
- Evenimente
- Galerie foto
- Încărcare foto
- catalogul Erdélyi Utazás
- Parteneri
- Informație
lang*Programok
Prejmer
Data fondării și originea așezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc și maghiar al localității permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o așezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localității datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) cedează biserica din Prejmer "cu toate veniturile [1] drepturile" sale capitlului mănăstirii Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.
thumb|200px|left|Interiorul cetății PrejmerAșezarea adăpostește o remarcabilă biserică gotic timpurie, edificată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală (3/5), corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea evidentă cu spiritul și formele utilizate pe șantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârța, iar, pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Brașov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea și încadrarea sa în aceași ambianță stilistică.
În jurul bisericii a fost construită, între secolele XIII-XV, o masivă cetate țărănească de refugiu.
Bibliografie
- Roth Viktor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24.
- Phleps Hermann, Auf Spuren der ersten Bauten des deutschen Ritterdordens im Burzenland in Siebenbürgen, în "Zeitschrift für Bauwesen", Jg. 77, Nr. 7-9, Berlin, 1927.
- Horwath Walter, Die Baugeschichte der sächsischen Kirchenburgen und Kirchen, în "Das Burzenland", Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 149-158.
- Morres Eduard, Die Zeit des Spätromanischen und des Übergangs zur Gotik, în "Das Burzenland" Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 164-174.
- Rosemann R. Heinz, Tartlau. Kirchenburg, în "Die deutsche Kunst in Siebenbürgen", Berlin 1934, p. 70-72.
- Vătășianu Virgil, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. I, București, 1959, p. 105-107 și passim.
- Entz Géza, Le chantier cisterciene de Kerc (Cîrța), în "Acta Historiae Artium Academiae Scientiarium Hungaricae", tom. IX, nr. 1-2, Budapest, 1963.
- Götz Wolfgang, Zentrabau und Zentralbautendenz in der gotischen Architektur, Berlin, 1968, p. 27-28.
- Busuioc Dan Nicolae, Arhitectura gotică timpurie din Țara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în "Studii și cercetări de istoria artei", tom 25, București, 1978, p. 3-34.
- Drăguț Vasile, Arta gotică în Romania, București, 1979, p. 17-20.
- Fabini Herman und Alida, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Berlin-Leipzig, 1991, p.27-28 și passim.













