Racoviţa

Racoviţa (, colocvial Rákovica,, în dialectul săsesc Rakevets) este o comună în judeţul Sibiu, Transilvania, România.

Cadrul Geografic

Aşezarea

Racoviţa străveche vatra de cultură şi civilizaţie românească este aşezată la poalele Vârfului Suru(2281m), pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munţilor Făgăraş şi terasa joasă, aluvionară, de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385m¹.Localitatea se mărgineşte spre nord şi nord-est cu hotarul oraşului Avrig, hotar care se întinde de la confluenţa Văii Mârşa cu Oltul şi până în Vârful Sorliţei, hotar trasat după anul 1200² şi marcat ca atare cu semne de hotar numite 'morminţi'.

De aici, din puctul numit "La tri metri"³, începe hotarul cu satul Sebeşu de Sus, care coboară spre sud-vest peste "fruntea Moaşii", "Plăieţ", "Şanţu Săghişului", continuat cu Pârâul "Hotărăl" până la vărsarea acestuia în râul Olt.

Spre vest, graniţa cu oraşul Tălmaciu o formează piscul "Cioru"(541m) continuată de trupul de hotar numit "Brătianu" iar spre satul Bradu, delimitarea o face râul Olt. Suprafaţa aşezării are cca. 34.5kmp şi coordonatele geografice sunt: 45° 40' şi 45" latitudine nordică, corespunzătoare oraşului Focşani şi 24° 20' si 38" longitudine estică, corespunzătoare oraşului Rîmnicu Vîlcea.

Distanţa către localităţile apropiate:

• până la Mârşa - 3km
• până la Avrig - 6km
• până la Sebeşu de Sus - 3km
• până la Tălmaciu - 7km
• până la Sibiu prin Tălmaciu - 27km
• până la Sibiu prin Avrig - 32km
• până la Oraşul Victoria - 41km
• până la Făgăraş - 60km

Prin apropierea localităţii trece calea ferată Sibiu - Făgăraş - Braşov.

Nota:

¹ Altitudinile sunt luate după "Touristenkarte der Section "Hermannstadt" de S.K.V, Blatt II (Fogarascher Gerbirge), Hermannstadt, 1921

² S.Lupşa, Satul lui Gheorghe Lazăr, în "Mitropolia Ardealului", VII, nr.7-8/1962, p.483, n.5.

³ Potrivit unui document de hotărnicie datând din 1715, aici s-au "plantat" trei "mete" (semne de hotar), deoarece, "hic conjungitur meta trium Possessionum Felek, Rakovitza et Sebees".

În 1753 locul respectiv purta deja denumirea de "trimeta" de unde, racovicenii au "făcut" "tri metri"! A se vedea documentele din Arhiva Familiei Florianu, din Racoviţa, astăzi aflate la Filiala Arhivelor Statului Sibiu.

Geologia

Alcătuirea geologică a hotarului Racoviţei, care ca unitate geomorfologică face parte din Depresiunea Făgăraşului, nu este unitară. Astfel, zona păduroasă şi, în special, "Valea Lupului", este formată din şisturi cristaline, mai mult sau mai puţin metamorfozate.

Mărturii ale epocilor îndepărtate din istoria pămantului, când întreaga Depresiune a Transilvaniei a fost acoperită de apele Mării Eocene, ne stau dealurile care străjuiesc satul sau chiar şi cele din hotar. Astfel privind versanţii abrupţi ai "Ciorului", ai "Dealului Morii", ai "Râpei Bii", sau ai "Cetăţuicii", se poate observa cu uşurinţă că aceste înălţimi sunt constituite din roci sedimentare sub forma unor straturi de diferite grosimi, dispuse în plan orizontal sau uşor înclinat.

În compoziţia acestora intră pietrişuri, argile, marne, gresii, nisipuri sau conglomerate, provenite din măcinarea, transportul şi depunerea rocilor versanţilor nordici ai "Alpilor Transilvaniei", în decursul a milioane de ani. Tot din această perioadă datează şi rocile calcaroase bine evidenţiate în trupurile de hotar numite "La cretă" şi "Pe hume", precum şi argilele de "Pe deal", "Pe faţă" etc.

Nota:Harta geologică a zonei Sibiu, editată de Institutul Geologic român in 1968

Relieful

Hotarul satului este cuprins între altitudinea de 373m corespunzătoare luncii Oltului şi 1049m corespunzatoare "Vârfului Sorliţei".

Coborând în trepte pe direcţia nord-est, nord-vest, deosebim mai întai o zona de munţi scunzi, puternic fragmentaţi, legată organic de versanţii nordici ai Munţilor Făgăraş. În cadrul ei evidenţiem: "Dealul Bârnelor"(972m), "Cetatea"(846m), "Vârful Scaonelor"(799m) precum şi "Chiscul Pleşii"(779m), înălţimi acoperite cu păduri întinse de fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiş, aparţinând extremităţii vestice a Depresiunii Făgăraşului. Unele dintre acestea ca "Cetaţuica", "Răpa Bii"(606m), "Tărcauăle" şi "Arinii"(503m), sunt acoperite cu tufişuri sau formează terenuri de păşunat. Altele ca, "Dealul Morii"(442m), "Dealul ăl Mare", "Dealul Braniştii", "Faţa", "Dealul Săghişului" şi "Coprinele", constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă reţea hidrografică.

Trecerea de la dealurile de podiş spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmăreşte aproape fidel drumul judeţean Tălmaciu-Racoviţa-Avrig. De aici, spre vest şi nord-vest se întinde lunca Oltului până la poalele "Ciorului", punct terminus al prelungirii sud-vestice a Podişului Hârtibaciului.

Resursele subsolului

Ca întreaga zonă, subsolul este lipsit de zăcaminte minerale, în schimb se găsesc din abundentă materiale de construcţii:

• Piatra de râu pe cursul superior al "Văii Lupului" şi mai puţin pe al "Racovicioarei"
• Balastul şi nisipul de pe toate prundurile Oltului
• Piatra de var pe "Branişte", pe "Părăul Iezărilor" şi pe "Părăul Vărniţii"
• Argila în locurile numite:"La Ferestar", "La Iovici" şi "La Caramizi". Argila era folosită la prepararea unui înlocuitor al mortarului de var, numit local "papalaşcă"
• Argila bogată în oxizi de fier din locul numit "La Pământul Roşu"
• Huma de pe "Dealul Humelor"
• Betonita, pământuri decolorante, silicaţi de aluminiu, talc pe "Dealul Humelor" şi "Pe Vâlcele", zăcăminte încă neexploatate.

Nota:Informaţii luate de la:

• A.S. Sibiu, Fondul Racoviţa, Composesoratul de pădure "Braniştea", Protocoale şi Procese-Verbale din anii 1919,1921 şi 1923, pssim.
• "Lupta Sibiului",II, nr.430/31 dec 1950, p.5
• A.S. Sibiu, Fondul Racoviţa, Composesoratul de pădure "Braniştea", doc.nr.1614/11.3.1936

Clima

Prin poziţionarea sa geografică la poalele Munţilor Făgăraş în zona limitrofă a Depresiunii Făgăraşului, în apropiere de Depresiunea Sibiului şi la punctul de intrare în Valea Oltului prin Pasul Turnu Roşu, Racoviţa se bucura de o climă continental-moderată fiind influenţată atât de fragmentarea reliefului, zonalitatea verticală a acestuia cât şi expunerea sa.

Iernile sunt în general blânde cu cantitaţi reduse de zapadă, care se menţine la sol 60-80 de zile. Iarna, sunt frecvente schimbări de temperatură când aerul rece coboară în lunca Oltului formând aşa-zisul "burhai" sau "buştina". Ierni blânde au fost înregistrate în anii 1865,1866,1886,1948,1954,1960 şi 1971. Temperatura medie a lunii ianurie este -4°C, maxima istorică de +15,6°C fiind înregistrată la Boiţa în 1939 şi minima absolută de -30,6°C pe 28 ianuarie 1943.

Primăverile sunt scurte şi trecerea la vară se face uneori pe nesimţite. Nu sunt rare nici zăpezile târzii (ale mieilor) şi ale îngheţurilor, care produc uneori pagube prin grădinile de pomi ale localnicilor. Referitor la acestea parohul Petru Florianu nota:

"În 1864 a fost o primavară foarte rea, căci afară de aceia că au suflat tot vânturi reci, au mai căzut şi unele zăpezi mari, precum în 25 martiu, care nu s-au topit până după o săptămână. După aceia, a mai căzut una în seara de Sfântul Gheorghe, adică în 23 aprilie, după care oamenii, pentru lipsa nutretului au pătimit mult rău, dar mai cu seamă au suferit multe daune în oi"

Verile sunt lungi oscilând între veri ploioase, cum a fost cea din anul 1864, când "otarul Racoviţei n-au produsu mai nemica", sau veri secetoase cum au fost cele din anii 1865 şi 1866, când se consemnează "o lipsă de fân foarte mare". Caracterul instabil a determinat înregistrarea temperaturii minime de +5°C în august 1947 şi maxima de 37,6°C în 1946(Boita).

Toamnele de cele mai multe ori sunt călduroase, timpul frumos prelungindu-se până în noiembrie, după care încep ploile mărunte şi reci. S-au înregistrat însă şi ninsori timpurii cum a fost cea din ziua de 16 septembrie 1867, cănd ciurzile n-au putut fi scoase în păşunat.

Temperatura madie anulă este de +8°C.

NOTA: Datele privitoare la ani, temperaturi maxime şi minime au fost extrase din "Atlasul climatologic al R.S.R.", Bucureşti 1966; L.Badea ş.a., Judeţul Sibiu, Bucureşti, 1971.

Precipitaţiile

Cantitatea de precipitaţii care cad pe hotarul satului este variabilă, acestea fiind în raport direct cu zonele de relief şi cu lunile anului, asigurând o alimentare permanentă a reţelei hidrografice.Cele mai mari cantităti cad în lunile de vară iar cele mai scăzute, în lunile februarie, noiembrie şi decembrie. Uneori, precipitaţiile lunilor de vară au şi caracter de aversă, acestea fiind însoţite şi de grindină. După cum a povestit parohul Petre Florianu, în anul 1926 mărimea grindinei cazută peste sat şi hotar a avut mărimea unui ou de puică⁴.

În unele veri, cum a fost cea a anului 1948, precipitaţiile abundente căzute în bazinul "Văii Lupului" şi al "Racovicioarei", a determinat viituri mari, care pe langă pagube materiale a făcut şi victime omeneşti.

Precipitaţiile sub formă de ninsoare cad începând cu a doua jumătate a lunii noiembrie şi numai cu totul excepţional, cu sfârşitul lui octombrie, astfel încât să formeze un strat permanent. Maxima acestora se înregistrează în lunile decembrie şi ianuarie, tradiţia orală consemnând în mod frecvent ierni în care nămeţii au depăşit simţitor grosimea unui metru.

În general, numărul anual al zilelor cu ninsoare nu depăşeşte pe cel de 40⁵.

Nota:

⁴ Informaţie furnizată de "Moaşa lu Dănilă" când avea vârsta de 82 ani.

⁵ Atlasul Climatologic al R.S.R. Bucureşti 1966, harta V28.

Vânturile

Străjuită în mare parte de către "Dealu Şăghişului" şi de "Dealu Morii", localitatea este ferită, oarecum, de vânturile care bat în zonă. Iarna, dinspre est şi nord-est suflă Crivăţul, care aduce zăpezi abundente şi geruri mari. Primăvara, de pe versanţii Munţilor Făgăraş, se prelinge spre lunca Oltului "Vântu ăl mare", cald şi secetos, care datorită temperaturii sale ridicate şi a uscăciunii aerului pe care-l aduce, grăbeşte topirea zăpezii.

De primăvara şi până toamna, prin culoarul Oltului, respectiv prin Pasul Turnu Roşu, pătrunde dinspre sud, în toată zona, vântul cald şi umed care aduce ploi, numit "Băltăreţu" şi dinspre sud-vest "Austrul", vânt uscat, secetos numit şi "Traistă goală".

Dinspre vest şi nord-vest vin vânturi umede numite "Moroşanu" şi "Sădeanu" numit şi "Prejbeanu". Cu o frecvenţă scăzută, vara bate dinspre est un vânt local numit "Făgărăşanu".

Hidrografia

Intreaga retea hidrografică(cca.1km/kmp) este tributară Oltului şi afluenţilor săi:

• "Valea" numită şi "Valea Racoviţei" sau "Valea Lupului".
• "Mârşa" ce colectează pâraiele din pădurea "Braniştea" şi "Arini".
• "Hotărălul" ce izvoreşte din hotarul Sebeşului de Sus.
• "Părău Drumuşorului", numit spre izvor, "Părău Vâlcelelor".

Oltul intră în hotar începând cu punctul de confluenţă al văii "Mârşa" şi îl părăseşte la punctul de confluenţă cu "Hotărălul". Pe toată această porţiune, datorită pantei mici(0.88m/km), râul are un parcus leneş, cu meandre, printre maluri joase, umbrite de sălcii. Debitul mediu este de 67mc/sec⁶ şi se menţionează ani în care el a putut fi trecut prin vad atât cu piciorul cât şi cu carul.

În 1975⁷ s-a înregistrat la punctul hidrologic de la Sebeş-Olt un debit maxim de 1650mc/sec. Când se revarsă, viiturile sale acoperă lunca riverană astfel încât din rambleul căii ferate şi până la marginea satului Bradu, totul este un întins de ape tulburi şi mâloase.

Viituri rămase în memoria satului:

• anul 1753⁸ când racovicenii au rămas cu întreaga recoltă distrusă şi au cerut ajutor Cetăţii Sibiului.
• anul 1901⁹, care a adus Oltul până pe "Vale-n Jos".

În prezent, prin construirea hidrocentralelor de la Avrig, Scoreiu, Arpaşu de Jos, Olteţ, Voila şi altele, cursul râului Olt s-a regularizat şi inundaţiile, viiturile au rămas de domeniul trecutului.

Apele stătătoare sunt slab reprezentate fiind numite bălţi şi sunt situate în lunca inundabilă a Oltului: "Balta", "Balta a Rotundă", "Balta lu Melţăr" şi "Balta a Mare" de pe "Răzurele" ce colectează apele pluviale din zonă.

Pânza freatică este bine reprezentată prin numeroase fântâniţe, dintre care cele mai cunoscute sunt: "Fântâniţa Grancii", "Fântâniţa Neamţului", "Fântâniţa Boarului", "Fântâniţa lu Breteşan", "Fântâniţa Călugărului" şi "Fântâniţa lu Pătru Micului". În sat fântânile se găsesc în fiecare gospodărie, cea mai adâncă fiind în curtea lui Ioan Mihăila situată "În Deal".

Nota:

⁶ Atlasul Climatologic al R.S.R., Bucureşti, 1972, p.22

⁷ Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, 1982, p.691

⁸ A.S. Sibiu, Fondul Primaria oraşului Sibiu, doc. 78/7 sept.1753

⁹ Informaţie furnizată de către profesorul Liviu Florianu.

Solurile

În lunca Oltului se întâlnesc soluri hidromorfe, lăcovişti şi semilăcovişti iar peste Olt, în hotarul numit "Brătanu", predomină podzolul.

"Dealu Morii", "Dealu Şăghişului", "Humele" şi "Arinii ăi Mari", sunt formate din soiuri argiloase, reci, improprii agriculturii deoarece favorizează băltirea apei în perioadele ploioase iar în cele secetoase se zvântă repede.

Sunt larg răspândite solurile brune şi brune-roşcate de pădure, formate sub vegetaţia pădurilor de foioase. Aceste soluri se întâlnesc în "Butinei", "Coprine", "Căldare" precum şi pe "Valea Lupului" şi "Racovicioară"

Vegetaţia

Fauna

Cadrul Istoric

Satul din cele mai vechi timpuri

Mărturii ale vechimii

Social economic

Racoviţa în timpul graniţei militare (1765-1851)

Înfiinţarea graniţei miliare transilvănene şi militarizarea Racoviţei

Situaţia economică în timpul graniţei militare

Participarea grănicerilor racoviţeni la Revoluţia din 1848-1849

Desfiinţarea graniţei militare şi trecerea Racoviţei în administraţia civilă

Comandanţii Companiei a VII-a

Racoviţa în perioada 1851-1918

Satul si locuitorii săi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Sfârşitul procesului dintre racoviţeni şi avrigeni pentru muntele Suru

Racoviţenii şi primul război mondial

Prizonierii racoviţeni din Rusia şi Italia şi înrolarea lor în corpurile de voluntari format pe teritoriul acestor ţări

Racoviţa şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Racoviţa în perioada 1919-1949

Racoviţenii în cel de al doilea război mondial

Racoviţa între 23 august 1944 şi 22 decembrie 1989

Colectivizarea agriculturii racoviţene. Înfiinţarea G.A.C.

Tendinţe de sistematizare a localitaţii

Cadrul Economic

Agricultura

Creşterea animalelor

Pomicultura

Legumicultura

Viticultura

Apicultura

Pădurile

Fâneţele

Păşunile

Comerţul

Căile de comunicaţie

Cadrul Administrativ

Numele localităţii

Apartenenţa satului la organizarea administrativ-teritorială

Organizarea administrativ locală

Localurile Primăriei

Tabel nominal cu juzii şi primarii satului în perioada 1711-1993

Notarii satului în perioada 1849-1949

Secretarii Sfatului Popular după 1950

Populaţia

Generalităţi

Constituţia locuitorilor şi trăsături de caracter

Numărul populaţiei

Componenta naţională

Densitatea

Structura populaţiei

Mişcarea naturală a populaţiei

Mişcarea migratorie a populaţiei

Starea sanitară

Coordonate Culturale

Viaţa bisericească

Şcoala Generală

Preliminarii

Şcoala în timpul graniţei militare(1765-1851)

Şcoala confesională unită(1851-1871)

Şcoala grănicerească(1871-1921)

Viaţa şcolară începând cu anul 1921 până azi

Organizarea şi structura învaţămantului

Cadrele didactice

Şcoala inferioară de arte şi meserii

Grădiniţa

Cultura populară(Etnografia)

Tipologia aşezării

Gospodăria tradiţională

Ocupaţiile tradiţionale secundare ale locuitorilor

Meşteşugurile

Instalaţii tehnice ţărăneşti

Obiceiuri culinare

Arta Populară

Generalităţi

Arhitectura populară

Interiorul locuinţei tradiţionale

Ornamentarea interiorului

Industria casnică textilă

Portul popular

Cultura spirituală (Folclorul)

Consideraţii generale

Colindatul de sărbătorile Crăciunului

Alte obiceiuri de peste an

Şezătoarea

Jocul

Obiceiuri legate de viaţa omului

Credinţe şi superstiţii

Lumea duhurilor şi a fantasmelor

Poezia epică(Balada)

Poezia lirică

Doina

Cântecul de cătănie

Strigătura

Cântecul de leagăn

Cântecul istoric

Cântecul de petrecere şi romanţa

'Amintirea' şi 'Suvenirea'

Folclorul copiilor

Scurte concluzii

Graiul Racoviţean

Consideraţii generale

Vocalismul

Conosonantismul

Morfologia

Glosar racoviţean

Numele locuitorilor (antroponimia)

Generalităţi

Nume de botez pentru femei

Nume de botez pentru bărbati

Nume de familie

Scurte concluzii

Toponimia

Arheologie

Iniţiatorii( Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavaţii arheologice(contract de cercetare între ULB Sibiu şi Universitatea Foscari din Veneţia) început în 2005 au considerat că zona, numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparaţie cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraş deţine un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice, la prima vedere. Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă1 au arătat sărăcia descoperirilor la E de râul Olt şi mai ales înspre masivul Făgăraş.

În zona Masivului Făgăraş (chiar şi dacă includem zona depresiunii Făgăraş, se porneşte de la premiza că, sub acţiunea apelor, piesele paleolitice şi mezolitice pot fi angrenate şi transportate pe distanţe mai mari) sunt doar câteva puncte cu astfel de descoperiri: Turnu Roşu, punct neprecizat. M. J. Ackner, menţiona în 1852, fără a face alte precizări, descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeş de Mammuthus primigenius; Racoviţa – Grădina lui Cărţoaia.

În anul 1972 localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secţiona panta unui promontoriu, la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului şi Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenuşiu, având o patină foarte pronunţată şi un lustru accentuat (8,8 x 9 x 3,6 cm). Se afirmă că această piesă aparţine unei industrii arhaice a paleoliticului vechi.

http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/repsibiu/a-h/racovita.htm

http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/repsibiu/a-h/sebesul%20de%20sus.htm

Oameni însemnaţi ieşiţi din rândurile racoviţenilor

• CÃLIN FLOAREA (CÃLINESCU FLORINE) (6 aprilie 1878, Racoviţa, Sibiu - 1966, Paris) cântãreaţã de operã la Paris. Cariera artisticã la Bucureşti, unde îşi schimbã numele în Florine Cãlinescu. Lucreazã în colective bucureştene şi la Galaţi. Pleacã în Franþa stabilindu-se la Paris, unde ajunge cântãreaţã de operã. Dupã pensionare ţine o pensiune pentru studenţii din apropierea Sorbonei. Înfiazã o nepoatã din Racoviţa, cãreia îi dã numele Flora Cãlinescu care face studii medicale în Anglia şi la Paris devenind medic stomatolog. Cãsãtoritã cu medicul spaniol Filip Cayuela. A profesat în Alger. Dupã pensionare se stabileşte la Toulon.

Localităţi în judeţul Sibiu