Târnăveni

center|800pxTârnăveni (până în 3 mai 1941 Diciosânmartin,, germ. Sankt Martin, mai demult Martinskirch) este un oraş din judeţul Mureş, Transilvania, România, situat pe râul Târnava Mică.

Atestare documentară

Primele dovezi ale unei existenţe umane datează din perioada neolitică. Înfiinţat în anul 1962, muzeul municipal găzduieşte numeroase exponate ce atestă o existenţă sedentară şi ulterior în epoca bronzului şi a fierului şi prezintă vizitatorilor o bogată colecţie de fosile şi vestigii arheologice, precum şi materiale etnografice de pe Valea Târnavelor.

Din perioada evului mediu timpuriu datată scriptic în a doua jumatatate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de Sent Marton, sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, "terra Tycheum Sent Marton". Mai apoi, în anul 1278 si mai târziu, în 1438, denumirea a fost schimbată în Dycheu Zenthmarton. În 1502 localitatea e menţionată ca târg (oppidum), de-a lungul timpului având şi diferite funcţii administrative.

În epoca moderna apare în grafia maghiară cu numele de "Dycso-Sent-Marton", în 1854. Pentru limbajul poporului era cunoscut sub numele de Sanmartin, CoroiSanmartin, Diciosanmartin, s.a. dupa cum era consemnat în toate documentele vremii până în anul 1940.

Date geografice

Municipiul Târnăveni este situat pe râul Târnava Mică, pe la poalele dealului cu acelaşi nume, în Podişul Transilvaniei, în centrul Transilvaniei şi puţin la nord de centrul geografic al României. Este încadrat între paralela 46, 19' latitudine nordică şi meridianul 24, 18' longitudine estică, în zona de podiş a Târnavelor, pe ambele maluri ale râului Târnava Mică, partea veche situându-se îndeosebi pe malul drept. Relieful a determinat extinderea oraşului în jurul a două străzi paralele cu direcţia râului, intersectate de şase străduţe, situate în partea de nord a Târnavei.Localitatea este atestatã documentar din anul 1278, deşi s-au găsit urme de locuire umanã încã din neolitic. Prosperitatea localitãţii a făcut ca partea de est să cuprindă satul Custelnic, asimilată oraşului spre sfârşitul anului 2000, prin referendum local.

În partea de vest şi sud, peste râul Târnava Mica, se află zona Boziaş, comuna Adămuş şi Botorca, ultimele doua fiind incluse administrativ orasului Tîrnaveni în anul 1950. Datorită cultivării pe o arie însemnată a viţei-de-vie, încă din Evul mediu, zona a fost desemnată ca o adevărată "Ţară a vinului" (Weinland). Prin construirea spitalului şi a gării în anul 1897 a fost modificat proiectul de sistematizare al localităţii, mutându-se bariera localităţii de la podul Tîrnavei pe linia căii ferate.

Municipiul Târnăveni este punct nodal a două şosele, care-l străbat pe directia Est-Vest şi Sud-Nord, şi care fac legătura cu oraşele din prejur: Sovata (la cca. 70 km), Blaj (la 40 km), Mediaş (la 24 km), Sibiu (la 78 km), Cluj-Napoca (la 102 km), Iernut (la 18 km) şi colateral Târgu Mureş (la 38 km). De la Est la Vest localitatea este străbătută şi de calea ferată de interes secundar Praid-Blaj, precum şi de drumurile DN 14A Iernut-Mediaş, DJ 117 Târnăveni-Blaj, DJ Târnăveni-Capâlna-Ungheni şi de DJ 142 Târnăveni-Balauseri.

Industrie

Prin descoperirea în 1912, în apropiere, a gazului metan s-a dat localităţii şi o dezvoltare industrială, predominând industria chimică, anorganică şi industria materialelor de construcţii. Astfel în 1916 se construieşte o uzină de materiale explozibile şi gaze de luptă numita Nitrogen, punându-se astfel bazele viitoarei platforme chimice, unde în prezent (ca şi în trecut) fabricarea carbidului deţine o pondere importanta.

A urmat apoi fabrica de sticlă Ardeleana (1918) şi fabrica de cărămidă (1918), între cele două razboaie mondiale mai funcţionând o uzină metalurgică, o fabrică de maşini de uz casnic, utilaje agricole şi o fabrică de spirt, economia oraşului diversificându-se şi după a II-a conflagratie mondială.

În prezent în localitate sunt sute de societăţi comerciale ce desfasoară, mai mult sau mai puţin profitabil, atât activitati de producţie (intern şi export) cât şi de prestări servicii către populaţie.

Repere istorice

In aprilie 1912, Târnăveniul este ridicat la rangul de oraş. In anul 1913, oraşul a fost iluminat cu gaz.

Anul 1918 (mai exact, ziua de 1 Decembrie, cea care din 1990 va deveni Ziua Naţională a României) va aduce unirea Transilvaniei la patria mamă-România.

Administraţia românească interbelică va duce şi la Târnaveni la o dezvoltare socio-economică şi la o creştere a nivelului de trai al populaţiei.

Regimentul 82 Infanterie este cel care, in septembrie-octombrie 1944, va lupta, pe valea Târnavei Mici şi pe dealurile din preajma orasului, pentru alungarea cotropitorilor hitleristo-horthysti şi stergerea nedreptului Diktat la Viena din 1940, care a mutilat teritorial nord-vestul Transilvaniei româneşti, în favoarea Ungariei. După cel de-al doilea război mondial, regimul comunist instaurat cu ajutorul sovietic va însemna şi pentru Târnăveni o reorganizare administrativă şi o viaţă social-economică etatizată şi egalitară, ce va determina o închistare a energiilor creatoare.

Revolutia din decembrie 1989 s-a manifestat pasnic în localitate şi a declansat în Târnăveni o nouă combustie creatoare şi dătătoare de speranţe.

Desemnat provizoriu, în 1990, şi apoi, in 1992, ales în mod democratic primar, ing. Popa Octavian va fi unul dintre oamenii luminaţi care vor contribui la emanciparea Tarnaveniului, atât economic, cat şi social.

Populaţie

Conform recensământului din anul 2004 oraşul are o populaţie de aproximativ 26.300 de locuitori (din care 72,4% sunt de origine română, 19,6% sunt de origine maghiară şi 8% sunt rromi).

Personalităţi

• Ladislau Bölöni, sportiv, selecţioner al echipei naţionale de fotbal a României, a jucat la Chimica Târnăveni (n. 1953)

Oraşe înfrăţite

Târnăveniul este înfrăţit cu doua oraşe:

• Hajduszoboszlo din Ungaria din anul 1990
• Ronchin din Franţa din anul 1998

Legături externe

• Portal dedicat municipiului Târnăveni

Oraşe în judeţul MureşLocalităţi cu denumiri schimbate